Comuna Poiana, judetul Galati
Piroboridava - Geto-Dacian center
Slow movement
https://www.paradisulverde.com/blog/totul-despre-aronia-beneficii-proprietati-indicatii/
Aronia - un superfruct!!!
FRUNZELE VERZI, aliment sau medicament?Posted on 19/06/2011
Pentru ca mie imi plac atat de mult salatele din frunze verzi,vreau sa va spun si voua ce altceva mai puteti pune in salatele voastre pe langa sau in afara de bine cunoscuta salata.Pentru mine, crud ,inseamna mai ales verde.Imi plac sosurile verzi din avocado sau usturoi verde,imi place salata numai din frunze verzi,(cu tot felul de astfel de frunze)imi place supa limpede cu multa verdeata.Nici inainte de a alege aceasta dieta nu ocoleam verdeata,numai ca nu stiam ca sunt atat de multe frunze verzi si mai putin obisnuite, care se pot manca.Din cartile doamnei Elena Nita Ibriam aflu ca se mananca frunzele verzi dar foarte fragede, de la urmatoarele plante(in afara de cele cunoscute ca patrunjelul,mararul ,salata etc.): -frunzele de: afin, anason, bob, tataneasa, leurda, sfecla rosie, nalba mica, nalba de gradina, capsun, zmeur, tei, morcov, ridichi rosii, ridichi negre, pastarnac, hrean, soia, gulie, macris, trifoi rosu, trandafir( doar petalele), troscot(varfurile), stevie, loboda, papadie, creson, iarba grasa, vita-de-vie(frunze si carcei), cicoare salbatica, nap, patlagina, volbura(si florile), cocaz negru, mur, paducel(petalele florilor), coada soricelului(frunzele). Frunzele acestor plante pot fi adaugate in bautura verde, in salate, se pot face rulouri,paste,sosuri,sau se poate decora cu ele. Dar de ce frunze verzi? Pentru ca Victoria Boutenko, spune despre frunzele verzi ca in special in amestec cu fructele(in green smothie) au cea mai mare putere de detoxifiere,si fac lucrul asta indiferent de ce dieta urmeaza cel ce le consuma. Proiectul de incarcare a emisiunilor Bioculinaria pe Youtube este aproape finalizat. Acum puteti viziona oricand 36 emisiuni. Aproximativ 35 de ore indispensabile pentru sanatate!!! Iata legatura catre ultimele incarcari: https://www.youtube.com/watch?v=GCYYk1tnAFk Produsele Apicole Aliment medicament
Profesionistii 05.06.2008 -TVR1- Gheorghe Mencinicopschi from Eugen Grigore on Vimeo. Lista neagrã a substantelor chimice care otrãvesc alimentele
In România nu toate produsele alimentare au înscris pe etichetã continutul complet . Exceptând cazul în care ai fermã si culegi zarzavaturile din grãdinã sau tai puiul crescut în propria ogradã, nu prea avem acces la o hranã de calitate, fãrã substante toxice. Pentru cã suntem sãraci. Ne zgârcim la fondurile care ar trebui alocate pentru dotarea laboratoarelor cu aparaturã performantã care sã detecteze toti aditivii periculosi. Dar cheltuim din ce în ce mai mult pentru tratamentul bolilor cauzate de produsele alimentare pline de E-uri cancerigene. Si de faptul cã românii au putere de cumpãrare micã se profitã din plin. Multe produse alimentare de import încãrcate de E-uri ucigase, respinse la ele acasã, se comercializeazã fãrã probleme pe piata noastrã. Pentru cã României îi lipseste un cadru legislativ coerent care sã punã capãt transformãrii pietelor din tara noastrã într-un debuseu pentru producãtorii strãini. În tara noastrã, regimul aditivilor alimentari e reglementat printr-un ordin al Ministerului Sãnãtãtii si al Familiei. El cuprinde E-urile acceptate si cantitãtile admise. Si totusi galantarele sunt invadate de produse care ne bagã în spital. În România, E-urile cancerigene fac ravagii Pentru cã nu avem aparaturã sensibilã pentru detectarea tuturor aditivilor Majoritatea produselor alimentare contin aditivi, în special cei numiti emulgatori, cunoscuti în mod curent sub denumirea de E-uri. Multe dintre aceste E-uri s-au dovedit a fi periculoase pentru om. Astfel, s-au întocmit liste pozitive si negative cu E-urile continute în produsele alimentare. Se spune cã suntem ceea ce mâncãm. E un adevãr dovedit de statistici. Aproximativ 70% dintre bolile românilor sunt provocate de alimente si modul de hrãnire.
Alimentele ucigase Aditivii alimentari sunt substante care în mod normal sunt utilizati ca ingrediente. Sarea, zahãrul si otetul sunt substante nelipsite din mâncarea noastrã. Nu sunt periculoase si fac preparatele mult mai apetisante. Dar în ultimii 30 de ani, în continutul multor produse alimentare au apãrut substante chimice, de sintezã, uzitate mai cu seamã în industria alimentarã. Aceastã categorie de substante artificiale sunt extrem de nocive, care induc multe boli grave. Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetãri Alimentare, e convins cã, cresterea alarmantã a incidentei diferitelor forme de cancer e strâns legatã de avalansa produselor alimentare bogate în E-uri nocive consumate frecvent de români. De asemenea, E-urile periculoase sunt "vinovate" de rãspândirea bolilor cardiovasculare, ale tubului digestiv si a alergiilor. "Una e sã mãnânci un mãr si cu totul alt ceva e sã bei un compot de mere conservat cu aditivi" - semnaleazã prof. dr. Mencinicopschi. Domnia sa atrage atentia, totodatã, asupra mezelurilor - în special asupra parizerului si crenvurstilor -, bãuturilor asa-zis rãcoritoare si preparatelor conservate cu substante chimice - mai cu seamã supele la plic - sau afumate. Cumpãrãm la grãmadã În momentul de fatã, majoritatea produselor alimentare sunt etichetate. Cele fãrã etichetã, în mod firesc, n-ar trebui comercializate. Producãtorii au început sã metioneze pe etichetã ce E-uri contine alimentul respectiv. Conservantii, aromele, colorantii de sintezã sunt indicate pe ambalaj cu litera E, urmatã de un numãr din trei sau patru cifre. Dar, din pãcate, cumpãrãtorul încã nu stie foarte bine care sunt cei pozitivi si care sunt cei negativi. Si cel mai adesea, cumpãrãm la grãmadã. Mai grav e cã în în România nu existã aparaturã performantã pentru detectarea tuturor E-urilor. Prof. dr. Mencinicopschi spune cã putem lua un produs pe eticheta cãruia sunt specificate o serie de E-uri, dar aparatele din dotarea laboratoarelor nu reusesc sã le evidentieze. În România, Institutul de Cercetãri Alimentare e compatibil, în plan european din punct de vedere al specialistilor. Dar ei nu-si pot dovedi competenta, deoarece tehnologia lasã mult de dorit. De regulã, produsele alimentare ieftine sunt si cele mai bogate în E-uri nocive. Ele zac în stocuri si pentru a scãpa de ele, producãtorii externi le "împing" pe pietele tãrilor cu putere de cumpãrare micã, din care face parte si România. Asa se explicã de ce cheltuim enorm pentru rezolvarea problemelor de sãnãtate publicã. Prof. dr. Mencinicopschi e de pãrere cã e foarte necesarã o legislatie care sã-i protejeze pe producãtorii autohtoni. Pentru cã ei sunt scosi de pe piatã de concurentã. Producãtorul extern vinde la noi cu 40.000 de lei kilogramul un salam plin de E-uri rele si, astfel, îl falimenteazã pe producãtorul român care aduce pe piatã un salam la 300.000 de lei kilogramul, ce-i drept mult mai sãnãtos pentru cumpãrãtor. Desi prof. dr. Mencinicopschi a subliniat cât de necesarã e o "lege cadru a alimentului" - asa cum e în lumea civilizatã, totusi legislatia noastrã schioapãtã. Dieta personalizatã Dupã ce îi asculti pe specialisti ai impresia cã vor sã bage frica în noi si cã cel mai bun lucru e sã mori de foame. Nu-i chiar asa. Ei vor sã ne avertizeze cã suntem bombardati de alimente toxice. Prof. dr. Constantin Ionescu-Târgoviste, directorul Institutului de Boli de Nutritie, e adeptul dietei personalizate, în functie de vârstã, stare de sãnãtate, profesie si alti factori specifici fiecãrui om în parte. La prima vedere o asemenea dietã pare costisitoare. Prof. dr. Constantin Dumitrache, directorul Institutului de Boli Endocrinologice, ne contrazice. "Mai ales vara, avem din belsug legume si fructe". Si pentru a nu cãdea din picioare sã luãm aminte si la ce ne recomandã prof. dr. Mencinicopschi: carne de pui, de curcã, curcan, peste oceanic gras (macrou, hering, ton) crap, caras, pãstrãv, somon, brânzeturi - mai putin cele "topite" sau "afumate" -, lactate - cu exceptia iaurturilor cu termene de valabilitate peste o lunã sau cu arome si coloranti chimici. E-urile considerate de oncologi drept "criminale" Suspecte:
Periculoase:
Toxice:
Cancerigene:
E-urile bune:
The Slow Food MovementMAY 26, 2011
This article was originally published in Worldwatch Institute’s publication “State of the World 2010; Transforming Cultures, from Consumerism to Sustainability”.
The international Slow Food Movement started in 1986 as a protest against the opening of a McDonalds’ restaurant near the Spanish Steps in Rome. The restaurant became a physical representation of the erosion of the local, sustainable, and healthy food culture in Italy. Since then, Slow Food as become a global organization with chapters, or convivia, in 132 countries, and with more than 100,000 members. They work to promote “good, clean and fair food”, thereby transforming cultures via food, This is done through a wide range of activities that both educate and inspire. Slow Food aims to reconnect producers and consumers (or co-producers, as they prefer to call the educated consumer who supports slow food) and promote culinary diversity and healthy, tasty food on a local scale, while also seeing the “bigger picture”, promoting biodiversity as well as international networking among artisanal producers, and enhancing traditional production in order to make it economically viable. Throughout the movement’s activities, the emphasis is on making gastronomic pleasure and ecological responsibility inseparable. The movement works to educate the public through a variety of initiatives. Many books now teach the art of “slow cooking”. Lectures, articles and web sites describe the grim realities of agrobusiness and fast food, as well as the benefits of buying local and Fair Trade products. The movement also uses events to educate and mobilize people. During one such event, Slow Fish 2009 in Genoa, Italy, 55,000 local and international guests learned about sustainable fish harvesting, met artesanal fishermen, and got gastronomic education through food and wine tasting.
The Slow Food Foundation for Biodiversity -a division of Slow Food – works to “defend local traditions, protect local biodiversity and promote small-scale qualty products”. Small artisan producers around the world are organized in 300 Presidia that focus on improving production techniques while preserving traditional products and methods and finding new markets for these. The Foundation also has an Ark of Taste that is a register of food products they hope to reintroduce in the marketplace but that are in danger of being forgotten because traditional production methods are no longer in use or certain ingredients are scarce. Communities are also setting up Earth Markets and Slow Food cafés and restaurants – both of which help food producers and co-producers interact while promoting local food and helping customers. Earth Markets and cafés are now located in Dehli, Tel Aviv, Beirut and Bucharest, among other cities. Slow Food members also do a lot of lobbying on behalf of their causes, particularly on issues regarding agricultural and trade policy in the European Union. Recently, a Time for Lunch campaign was organized by Slow Food USA; it encouraged Congress to improve the Child Nutrition Act, which sets standards for school meals in the United States. The whole Slow Food movement -through its role in promoting good, clean and fair food – is playing an important role in facilitating a shift to sustainable cultures. Newsweek described him as “an international spokesman for the concept of leisure.” ABC TV News called him “the unofficial godfather of a growing cultural shift toward slowing down.” The Wall Street Journal hailed him as “an in-demand spokesman on slowness.”Huffington Post labelled him “the godfather of the Slow movement.”
Why are we lacking in time? Through a quirky documentary style, this film digs through history to explore how time perception has changed through the centuries, show hidden cameras of our time-pressured peers, and follows rebel thinkers who are fighting to live without clocks. "Dealing with time" gives a fresh and insightful perspective into society's growing problem
HRANA NESĂNĂTOASĂ
Foods are considered "Unhealthy foods" if they:
FOOD.INC un film documentar despre cum se produc alimentele care va va pune pe "ganduri"... The film's first segment examines the industrial production of meat (chicken, beef, and pork), calling it inhumane and economically and environmentally unsustainable. The second segment looks at the industrial production of grains and vegetables (primarily corn and soy beans), again labeling this economically and environmentally unsustainable. The film's third and final segment is about the economic and legal power, such as food libel laws of the major food companies, the profits of which are based on supplying cheap but contaminated food, the heavy use of petroleum-based chemicals (largely pesticides and fertilizers), and the promotion of unhealthy food consumption habits by the American public.[2][5] It shows companies like Wal Mart transitioning towards organic foods as that industry is booming in the recent health movement.
Watch online: http://www.novamov.com/video/pg1hprm38oahyLa pellicola è stata presentata al festival di Berlino e in anteprima in Italia allo Slow Food on Film di Bologna, a breve (con data 12 giugno 2009) arriverà anche nelle sale USA, nonostante i ripetuti tentativi di ostracismo da parte delle multinazionali del settore alimentare, tutte ben lontane dall’idea di farsi intervistare nel corso del film. Se mai quindi il documentario firmato da Rob Kenner dovesse giungere sulle vostre tavole, pardon …. nei cinema a voi più vicini crediamo che non vedrete più con i medesimi occhi i supermercati dove abitualmente vi recate e neppure le confezioni di pane in cassetta o il prosciutto adagiato in comode vaschette trasparenti che altrettanto abitualmente acquistate con noncuranza. Un fenomeno descritto nella pellicola come del tutto americano ma che lo stesso Kenner ha tenuto a sottolineare può velocemente, in un’epoca dominata dalla globalizzazione, giungere anche nella nostra quieta e mite Europa. ( Fonte: cinemalia.it)
Più info:http://www.finanzainchiaro.it/dblog/articolo.asp?articolo=3762#ixzz1kkRauovL Victory for Jamie Oliver in the U.S. as McDonald’s is forced to stop using ‘pink slime’ in its burger recipe
Of all the chicken churned out by the fast-food chain - the equivalent of 30 million birds a year - 60 per cent is imported frozen from Brazil. A further nine per cent comes from Thailand and 30 per cent from Holland A quick bit of arithmetic reveals just how much of the chicken sold in the fast-food giant's British restaurants is reared in this country: that's right, just one per cent. It's a figure that's never before been published, and it will surprise and disturb many. After all, in recent years McDonald's has effectively relaunched itself as a chain that cares about the provenance of its food and its relationship with the nation's farmers.
Convivium-urile locale Slow Food (lista si contact)
|
HRANĂ SĂNĂTOASĂ ŞI HRANA NESĂNĂTOASĂ
